Care sunt cele mai bune metode pentru a ajuta preșcolarul să se integreze în orice grup?

Preșcolarii reprezintă adevărate provocări pentru părinți. Nu numai că în această perioadă a vieții lor sunt extrem de sensibili la tot ce se întâmplă în jur și absorb informațiile în cantități foarte mari, uneori neștiind ce să facă cu ele, dar și pentru că frumusețea vârstei va rămâne impregnată în memoria părinților pentru totdeauna. Jocul continuu, afecțiunea, atașamentul și momentele speciale în familie nu au cum să lipsească din această primă fază a copilăriei.

Tot în această perioadă apar și primele dileme în sensul că cel mic trebuie să se adapteze la multe schimbări, să accepte oameni noi în jur și să învețe regulile de bază care trebuie respectate în societate. Tot acest proces de integrare și aliniere cu seturi de norme poate să fie unul mult mai greu dacă părinții nu reușesc să creeze o conexiune puternică cu copilul. Desigur, implicarea educatorilor este și ea un factor esențial.

La vârsta aceasta, 3-6 ani, preșcolarii au nevoie de mult sprijin pentru a reuși să se integreze în noile grupuri, fie ele cele de la grădiniță, fie cele de la activitățile extra-curriculare. În primul rând, părinții trebuie să fie alături de copilul lor. Asta înseamnă că trebuie să existe comunicare în mod constant, aceasta fiind modalitatea prin care se construiește o relație de încredere și acel atașament care nu este permis să lipsească. Doar așa copilul va avea suficient curaj să spună orice problemă întâmpină, acesta fiind primul pas spre rezolvare.

La fel de important este ca acest proces de integrare să fie perceput de copil ca unul care trebuie să se întâmple în funcție de caracterul său, și să nu îi pară o etapă forțată și greoaie. Asta presupune ca părinții să îl lase să socializeze și să se joace și cu alții copii chiar înainte de a intra la grădiniță pentru ca el să știe ce înseamnă relațiile de prietenie construite chiar și la vârste fragede.

Prima grădiniță online din România  permite părinților o adevărată incursiune în viața copiilor – în sensul că ei pot observa roadele educației oferite până în acel moment. Fiind în permanență în preajma celui mic ei vor putea regla comportamentul dacă este cazul și vor avea contact direct cu tot ceea ce se întâmplă din punct de vedere emoțional. Acitivitățile desfășurate din propria casă vor da celui mic multă încredere în sine deoarece el cunoaște fiecare colțișor și nu resimte teamă sau dorința de a se închide în sine atunci când nu știe cum să procedeze. Această modalitate de învățare nu îl privează nici de contactul cu alți copii de vârsta lui deoarece majoritatea activităților vizează munca de echipă și interacțiunea de grup.

Cu ajutorul necondiționat al părinților copilul va reuși să își înfrunte toate fricile și să treacă peste barierele emoționale care pot să apară uneori, fie din cauza unor evenimente neplăcute prin care trece sau pur și simplu pentru că se află în fața unor situații complet noi pe care nu le-a mai întâlnit.

Părinții trebuie să comunice în permanență cu toți cei care se ocupă de educația copilului pentru a păstra un echilibru și pentru a cunoaște îndeaproape modul în care cel mic se dezvoltă. Primii ani din viața unui copil se aseamănă cu baza unei construcții, o bază care nu va mai putea fi modificată major în anii ce urmează. Cu cât este mai solidă, cu atât caracterul care se contureaza va fi mai puternic și benefic.


Cu un Like vezi tot ce publicăm:

Ai ceva de adăugat?...

*